Alegerea fondului potrivit de pensii obligatorii şi fonduri facultative
2007 a fost anul în care în România a fost introdus sistemul multipilon de pensii, care, printre altele, aducea în atenţia publicului noţiunea de pensii obligatorii. Acestea corespund pilonului II, altfel descris şi ca pilon al pensiilor private obligatorii, prin delimitare de pilonul I, aferent pensiilor de stat, şi pilonului III, sau pilonul pensiilor private facultative. În cazul în care obligativitatea de alegere a unui fond de pensii privat nu era onorată de către cetăţenii activi în câmpul muncii până în vârsta de 35 de ani timp de un an de zile, aceştia erau distribuiţi aleatoriu unui anumit fond în care urma să fie virată contribuţia tânărului angajat.
Deşi numărul fondurilor de pensii administrate privat a variat din 2007 până în prezent, acesta şi-a menţinut o oarecare constanţă. Astfel, fondurile care au rezistat pe piaţă ar trebui să fie creditate de către cei care sunt în situaţia de a alege între ele. Însă, potrivit analizelor elaborate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, cei mai mulţi tineri sunt încă în confuzie în ceea ce priveşte alegerea fondului care să fie responsabil pentru viitorul lor financiar de după vârsta pensionării, atât în materie de pensii obligatorii, cât şi de pensii private facultative.
Unul dintre factorii cei mai importanţi care trebuie luaţi în considerare în momentul selectării unui anumit fond este stabilitatea acestuia. Desigur, participanţii la un fond sau altul au posibilitatea de a schimba fondul, însă această decizie trebuie luată cu tact, în funcţie atât de vârsta contribuabilului, cât şi de profilul fondului. Astfel, de regulă, fondurile mai avantajoase pentru contribuabil sunt cele cu factor de risc ridicat, în vreme ce fondurile mai stabile au un randament mai scăzut, atât în termeni de pensii private facultative, cât şi în materie de pensii obligatorii.
