Olanda poate fi un model pentru celelalte tari in ceea ce priveste pesiile private

Este greu de crezut ca exista un loc unde persoanele active pot conta pe o pensie decenta la momentul retragerii din activita, unde cifrele spun totul iar autoritatile se asigura ca toti jucatorii din piata respecta legea.
Olanda ar putea fi acest loc considera  “The New York Times”. Modelul pensiilor olandeze este considerat de o “onestitate brutala.” Acestea sunt finantate intr-un mod scrupulos si trebuie sa corespunda obligatiilor folosind o metoda comuna in industria serviciilor financiare, dar respinsa, de regula, de catre sistemele publice de pensii.

Ideea de baza a sistemului olandez este ca fiecare generatie ar trebui sa-si achite propriile costuri, masurate “exact” in ipoteza ca acestea se vor ivi, la un moment dat.

In urma crizei financiare din 2008, muncitorii si pensionarii olandezi au trebuit sa adopte solutie de a reconstrui intr-un mod rapid fondurile acumulate colectiv, prin contributii mai mari de la persoanele active si reduceri de beneficii in cazul pensionarior.
Sistemul de pensii din Olanda cuprinde atat o indemnizatie publica forfetara si o pensie ocupationala cvasi-obligatorie legata de acorduri industriale.
Pensia ocupationala este adoptata majoritar de angajati, acestea fiind bazate in general pe beneficii definite, calculate in functie de veniturile medii obtinute de-a lungul perioadei de activitate.
Prin urmare proximativ 90% dintre olandezii aflati in activitate “castiga” pensii reale la locul de munca, iar beneficiile dupa pensionare sunt estimate a inlocui in proportie de 70% venitul mediu incasat.
Realizarea acestui obiectiv nu este simplu pentru salariatii olandezi, intrucat acestia trebuie sa contribuie la fondurile de pensii cu aproximativ 18% din venitul incasat lunar.
Angajatorii olandezi contribuie si la fondurile de pensii destinate salariatilor, insa viramentele sunt plafonate, ceea ce incurajeaza companiile sa aleaga pensii private drept beneficii extra-salariale.
Banca centrala din Olanda este ce-a care a impus o metoda riguroasa de a masura valoarea actuala a tuturor pensiilor eligibile in viitor. Pensiile olandezilor sunt evaluate precum tiltlurile de stat prin actualizarea platilor viitoare la valoare curenta a banilor, cu o rata scazuta a dobanzii, nu pe baza asteptarilor cu privire la evolutia viitoare a pietei.